Voi povesti despre ultimul concurs la care am participat anul acesta, chiar daca nu este cel mai important, insa s-a intamplat ceva ce merita povestit.

Chiar inainte de concurs, in timp ce se incalzea, o prietena a cazut si si-a rupt clavicula.

In mod ironic, in timp ce ea pleca la spital cu salvarea, noi plecam pe traseu. Chiar daca nu era unul din cele mai vesele momente, atmosfera pozitiva prezenta la orice concurs de ciclism ne-a facut sa mai uitam pe moment cele intamplate.

Asta imi place cel mai mult la concursurile de ciclism – atmosfera si atitudinea celorlalti; poate nu mai mult decat a urca pe podium.

Pedalam gandidu-ma ca orice secunda de neatentie te poate tine departe de bicicleta pentru o vreme. Sau doar ghinionul; nu stiu daca voi credeti in ghinion, pisica neagra, marti, 13…..; pisica mea nu e neagra si incerc sa gandesc pozitiv.

Concluzia este insa simpla: TRAIESTE LA EXTREM!!