Nomad Merida CST

Gârboavele XC – o cursă cu puțin noroi

Gârboavele XC 2014

Kelemen Arpad (NoMad Merida CST), Gârboavele XC 2014. Foto: Dorin Bălănescu

Kelemen Arpad (NoMad Merida CST) pe podium la Gârboavele XC 2014

Marian Marin (NoMad Merida CST), Gârboavele XC 2014. Foto: Dorin Bălănescu

Marian Marin (NoMad Merida CST) pe podium la Gârboavele XC 2014

Dan Leahu (NoMad Merida CST), Gârboavele XC 2014. Foto: Dorin Bălănescu

Marcian Enache-Poti (NoMad Merida CST), Gârboavele XC 2014. Foto: Dorin Bălănescu

Marian Marin, Marcian Enache-Poti, Dan Leahu. Gârboavele XC 2014

Concurs: GÂRBOAVELE XC
Data: 5 aprilie 2014
Traseu: scurt 30km, lung 50km
Diferență de nivel: 600m, 1000m
Organizator: Clubul de Ciclism Galați
Site: ciclismgalati.ro
Numar concurenți: 200
Clasament – Rezultate/clasament: Gârboavele XC 2014
Orasul: Galați

Kelemen Arpad – locul I categorie și II general – traseul lung

Din păcate, problemele de sănătate nu s-au rezolvat încă. Dar a venit primăvara şi n-am putut să rezist să nu mă antrenez. Am vrut şi să merg la un concus ca să văd cum stau cu forma sportivă şi ce performanţă mai pot face.

În concurs m-am simţit în formă bună şi este normal ca performanţa mea să scadă mult din cauza lipsei de antrenament. Din noiembrie şi până în martie n-am mers nici un metru pe bicicletă şi m-am tratat cu antibiotice, dar şi aşa am mers bine. De fapt, am observat imediat de la tura de recunoaştere că am picioare bune.

Vremea nu a fost cu noi, la start erau 10 grade şi după prima tură s-a ajuns la 2 grade, plus că a plouat şi a suflat vântul puternic. Mâinile mi-au îngheţat, nici nu am putut să schimb vitezele cum trebuie, efectiv n-am avut putere în degete.

Ultimele două ture le-am parcurs împreună cu Basso, dar am observat că nici el nu prea trăgea şi aşteaptă să se termine cursa. Mă pregăteam să termin pe locul trei, dar am încheiat pe 2 la general şi 1 la categorie. În rest, traseul a fost fain, dar aproape în totalitate de tip singletrail fără locuri pentru depăşire.

Marian Marin – locul I categorie și II general – traseul scurt

Cu un început de sezon și de an călduros nu se putea altfel ca în luna aprilie să fiu mai bine pregătit decât anul trecut.

De Gârboavele am auzit numai lucruri frumoase, așa că am zis să fac o evaluare pe teren cu competiţia din acest an. Cum nu cunoşteam terenul şi din privinţa unei strategii de echipă am ales să merg la tura scurtă. Nu am regretat pentru că începând din a doua tură ploaia şi-a făcut apariţia şi a luat din frumuseţea unui traseu deosebit, pe gustul meu aş putea spune, un singletrail tehnic şi foarte bine desenat de colegii de la Galaţi.

Dar să începem cu începutul. Plec cu Dan Lehu vineri seara din Bucureşti, noul membru al echipei NoMad Merida CST, un băiat de nota 10, călătoria lungă fiind o plăcere în compania sa. A doua zi ne-am bucurat să găsim traseul uscat şi am făcut o recunoaştere rapidă pentru încălzire.

Din păcate poziţionarea la start nu a fost foarte bună, mai ales că primul sprint a fost foarte scurt și nu am reuşit să ajung mult în faţă. Imediat la intrarea pe single track depăşirea a devenit dificilă, noroc că se mergea bine. Încep să recuperez şi să ajung în grupul din faţă, colegii mai lenţi fiind foarte poloticoși, făcând loc la nevoie. Toată frică era să nu-l pierd din ochi pe Semeniuc, un rider ce coboară infernal. Am pus un pic presiune pe colegii din faţă să nu-l pierdem din ochi. Am văzut că nici Cătă nu începuse sezonul de mult timp şi pe o urcare am făcut depăşirea, Cătălin nereuşind să ţină pasul. În schimb un localnic fără spd, să zic aşa, fiind foarte insistent în urma mea, nu-mi dădea pace. Am încercat de câteva ori să mă distanţez dar tot apărea în spatele meu sau în faţă. Cum traseul se aglomera din ce în ce mai mult şi începuse și ploaia, care nu a mai permis anumite artificii, am preferat să mergem împreună, parcurgerea traseului fiind chiar plăcută în compania lui, discutând şi chiar avand grijă unul de altul. Am decis că nu are rost să risc forţând pe teren alunecos și să evit o accidentare. Știam că înainte de finiș era o porţiune de asfat unde puteam da sprintul decisiv, aşa a şi fost, la ieşirea din pădure mă poziţionez bine, îl las să accelereze şi declanşez sprintul. Am dat tot ce am putut şi observ cum colegul meu de suferinţă nu poate ţine pasul, termin pe locul II general şi I la categorie.

Nu ştiam că mai avem pe cineva în faţă pierzând contactul de la început şi oricum obiectivul era îndeplinit, având chiar o concurenţă de apreciat. După cum am observat, am avut o formă bună datorită antrenamentului cu noul bike de cyclocross de la Merida, pe care îl găsesc incredibil pentru antrenamentele pe drumurile noastre, pe care le fac în mare parte cu echipa locală din București, NoMad Merida CST, şi pentru naveta la muncă.

Dan Leahu – locul 11 categorie și 29 general – traseul scurt

Pentru mine a fost a doua participare la Gârboavele XC, și scopul principal era să nu abandonez și anul ăsta, cum am făcut-o în 2013 din cauza unei răceli. De data asta am stat pe bară două zile înainte de concurs din cauza unei intoxicații.

Am făcut tura de recunoaștere cu Marian și am fost amândoi foarte încântați de traseul rapid și tehnic, perfect uscat, dar am ajuns destul de târziu la linia de start, care era deja plină ochi de concurenți. Am dat din coate să ajungem cât mai în față, dar am înaintat doar până pe la mijloc, cu Marcian în spatele meu și cu Marian la câțiva metri mai în față. Am încercat să fac cât mai multe depășiri pe prima linie dreaptă, dar după prima curbă lucrurile s-au complicat din cauza spațiului limitat pentru manevre. L-am lăsat pe Marcian în față și îl urmăream cum după fiecare curbă reușea să tot câștige poziții. Faptul că nu am avut același curaj pe primul tur m-a costat enorm, pentru că traseul devenea tot mai îngust și viteza medie tot mai mică, fiecare greșeală a celor din față pe porțiunile tehnice resimțindu-se în tot plutonul. Pe Marcian l-am depășit de 2 ori pentru că îi tot sărea lanțul, dar de fiecare dată reușea să revină tot mai determinat în față.

Tururile 2 și 3 au avut un desen simplificat, devenind mai rapide și mai aerisite, pe măsură ce fiecare concurent își intra în ritmul propriu, însă bucuria a fost de scurtă durată pentru că a început ploaia și pe prima coborâre mai abruptă am pierdut controlul bicicletei și am plonjat în noroi. Am reușit totuși să mai câștig câteva poziții, iar ultimul tur a fost unul solitar. Faptul că am fost lent la început m-a costat și mai târziu pentru că am prins o mai mare parte din traseu pe ploaie. Însă în ciuda vremii schimbătoare cursa a fost una foarte frumoasă, pentru mine prima alături de NoMad Merida CST, iar data viitoare îmi doresc să vin chiar mai devreme, pentru a mă bucura mai mult timp de aerul curat și liniștea din pădurea Gârboavele.

Marcian Enache-Potilocul 7 la categorie și 14 la general – traseul scurt

Un lucru care poate merită menționat de la bun început este că, pentru mine, Gârboavele XC reprezintă inițierea într-ale concursurilor de ciclism. Practic m-am născut și crescut în peisajul competițional românesc în același timp cu Gârboavele XC și ai săi entuziaști și iscusiți organizatori. Am participat la toate edițiile, iar aceasta, a 4-a, a fost una cu totul aparte pentru mine din mai multe motive.
Dacă prima ediție, în 2011, a fost una dintre cele mai dificile curse din cauza condițiilor atmosferice neprietenoase, anul acesta ploaia, nămolul și frigul și-au pregătit temeinic revenirea. Mi-am amintit cât de bine m-am simțit în urmă cu trei ani și am constatat că de data aceasta plăcerea evenimentului a depășit toate experiențele anterioare. Astfel că am sărbătorit prima competiție ca membru al echipei NoMad Merida CST cum nu se poate mai frumos.

Startul l-am luat de la jumătatea plutonului, fapt care și-a pus amprenta pe modul în care am rulat în prima tură. Am parcurs-o într-un ritm sub cel pe care îl puteam susține și a fost în totalitate de recuperare, cu multe depășiri pe single trailuri. Toate datorate și unei probleme tehnice care m-a forțat să mă opresc de două ori și pe care am remediat-o ulterior din mers.

Începutul celei de-a doua ture a însemnat sosirea ploii și a vântului, după care a început să se formeze noroi ca pentru un ten lucios. Acesta din urmă m-a ajutat să mușc cu roata față din malul unei coborâri foarte abrupte și să caut adăpost între doi copaci pentru a evita un accident grav. Din păcate, maneta frânei față n-a avut noroc să iasă întreagă dintre ei și astfel am rămas fără posibilitatea de frânare a roții față. Cu toate că arbitrii au încercat să mă convingă să mă opresc, n-a fost chip. Era cea mai mare provocare de care puteam avea parte în acest concurs și pe care am acceptat-o ca atare. Mai mult chiar, m-a ambiționat. Și cu siguranță m-am distrat copios pe coborâri din acel moment. Cu un picior clipsat și cu unul arând pământul, parcă ieșisem la o sesiune de drifturi pe nămol cu motocicleta.

Am reușit la final, în ciuda piedicilor, să termin cursa cu 11 minute în urma primei poziții a clasamentului și să mă clasez pe locul 7 la categorie și 14 la general. Noul traseu propus pentru această ediție, cu urcări și coborâri cât se poate de tehnice, drog adevărat pentru dependenți ca mine, și maneta frânei față ruptă la jumătatea cursei, dar pe care am ignorat-o cu nonșalanță, au fost sarea și piperul. Big.Nine-ul meu a rezistat, a avut grijă de mine și astfel am devenit oficial cei mai buni prieteni. Toate acestea, cărora li se adaugă de acum antrenamentele cu echipa NoMad Merida CST, deschid perspective promițătoare pentru un an competițional cu adevărat reușit. Iar Gârboavele XC rămâne cursa mea de suflet!

« »

© 2019 Nomad Merida CST. Theme by Anders Norén.